Ce este Osteopatia?
Osteopatia este o metodă terapeutică, reprezentând în anumite cazuri, fie o alternativă la medicina modernă, fie o terapie complementară, utilizată pentru a diagnostica şi trata tulburările patologice ale organelor şi ţesuturilor precum şi ale biomecanicii corpului, cu tehnici manuale de mare rafinament.
Osteopatia, cuprinde trei ramuri :
- osteopatia structurală,
- osteopatia craniosacrală şi
- osteopatia viscerală.
Osteopatia structurală, reprezintă o metodă de diagnosticare şi tratament în patologiile coloanei vertebrale, a articulaţiilor mari şi a aparatului musculo-ligamentar.
Această metodă de diagnostic şi tratament, acţionează prin depistarea modificării elasticităţii părţilor moi, respectiv piele, ţesuturi subcutanate, muşchi, ligamente sau tendoane, precum şi cu privire la mobilitatea articulară.
Cu ajutorul osteopatiei structurale, se îndepărtează tulburările care au condus la dureri apărute în diverse zone ale corpului, stimulându-se totodată capacitatea mentală şi fizică de refacere a organismului.
Osteopatia structurală este deosebit de eficientă în tratarea deviaţiilor şi deformărilor coloanei vertebrale, cunoscute sub denumirea de scolioză, cifoză sau lordoză.
Astfel prin aplicarea acestei terapii se combat compresiile apărute la nivelul coloanei cervicale, toracale şi lombare, datorită cărora pacientul poate suferi de diverse tulburări cum ar fi : tulburări cerebrale, cefalee, ameţeli, migrene, insomnii, tulburări de ritm cardiac, dispepsii, parestezii în membrele superioare; tulburări ale plămânilor, stomacului; tulburări intestinale, genito-urinare, enumerarea nefiind limitativă.
Osteopatia cranio – sacrală
Terapia Craniosacrală se adresează atât persoanelor cu probleme de sănătate dar şi persoanelor care vor să-şi păstreze un tonus de viaţă normal, să facă faţă stresului zilnic mai uşor. E adecvată tuturor grupelor de viaţă de la nou-născut, la vârsta a treia.
Folosind o atingere blândă, terapeutul eliberează restricţiile din sistemul craniosacral, ceea ce duce la îmbunătăţirea funcţionării sistemului nervos central. În timp ce clientul se află întins pe masa de tratament, complet îmbrăcat în haine lejere, terapeutul, cu acea atingere uşoară, monitorizează ritmul craniosacral şi prin tehnici delicate de manipulare, facilitează eliminarea restricţiilor şi dezechilibrelor.
Terapia craniosacrală este o metodă de evaluare şi corecţie, care stimulează procesul natural al corpului de autocorectare şi autovindecare şi mecanismul individual de însănătoşire naturală şi disipare a efectelor negative. Terapia craniosacrală este tot mai mult folosită preventiv, pentru întărirea sistemului imunitar şi a rezistenţei la îmbolnăvire.
Ea ajută şi la alinarea durerii şi la ameliorarea unei game largi de boli şi disfuncţii, cum ar fi: migrene şi dureri de cap, dureri cronice de gât şi spate, stres şi probleme legate de tensiuni nervoase, afecţiuni ale creierului şi măduvei spinării ca urmare a accidentelor, stres posttraumatic, disfuncţii post chirurgicale, oboseală cronică, boli ale copilăriei, colici, autism, dificultăţi de învăţare, dislexie, scolioză, probleme ortopedice, dereglări ale sistemului nervos central, deterioare a funcţiilor de coordonare motorie, disfuncţii ale ţesutului conectiv, disfuncţii ale articulaţiei temporo-mandibulară, boli neurovasculare şi ale imunităţii, depresie, dificultăţi emoţionale şi multe altele.
Osteopatia viscerală sau terapia manuală a organelor interne este unul dintre cei trei piloni pe care se sprijină osteopatia. Prima impresie a pacienţilor despre osteopatia viscerală este că doctorul face un masaj al organelor interne. Dar asta numai la prima vedere. Ca şi în tratamentul coloanei vertebrale, unde sunt tratate articulaţiile intervertebrale, osteopatia viscerală ajută la restabilirea mobilităţii şi biomecanicii organelor interne, iar în final la restabilirea circulaţiei sângelui şi funcţiei organului.
Părintele osteopatiei viscerale, profesorul francez J.P.Barral, considera raporturile dintre două organe vecine similare unei articulaţii care se află într–o permanentă mişcare. Începând cu orice celulă până la ţesuturi şi organe-toate se mişcă în trei planuri: în plan frontal, sagital şi orizontal.
Orice pierdere a mobilitatii organului (sau ţesutului) pe una din axe, fixarea şi aderenţa la alte structuri afectează funcţia organului şi în lipsa unei intervenţii a osteopatului disfuncţia poate evolua ulterior spre boală. Intervenţia osteopatului este îndreptată spre restabilirea mobilităţii acestui organ ori ţesut, principiu de bază în osteopatie. Mişcarea este viaţă!
Sursa : http://osteopatie.ro; https://psychologies.ro;
